râmnit definitie

2 intrări

23 definiții pentru râmnit

RÂMNÍ vb. IV v. râvni.
RÂMNÍT, -Ă adj. v. râvnit.
RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] – Din sl. rĭvĭnovati.
RÂVNÍT, -Ă, râvniți, -te, adj. Dorit, poftit, pizmuit. [Var.: (reg.) râmnít, -ă adj.] – V. râvni.
RÂMNÍ vb. IV v. râvni.
RÂMNÍT, -Ă adj. v. râvnit.
RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui să ajungă la ceva, să posede ceva; a aspira, a năzui. ♦ A dori să-și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] – Din sl. rĭvĭnovati.
RÂVNÍT, -Ă, râvniți, -te, adj. Dorit, poftit, pizmuit. [Var.: (reg.) râmnít, -ă adj.] – V. râvni.
RÎMNÍ vb. IV v. rîvni.
RÎMNÍT, -Ă adj. v. rîvnit.
RÎVNÍ, rîvnesc, vb. IV. 1. Intranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima sâ ajungi la ceva, să posezi ceva; a aspira, a năzui, a jindui. Să mănînc și să dorm, – la altceva nu mai rîvneam pe lumea asta. SADOVEANU, O. I 353. O fi rîvnit și el, dar niciodată nu mi s-a plîns. DELAVRANCEA, O. II 129. Am fost om sărac... nu rîvneam la bogăție. SLAVICI, O. I 380. ◊ Tranz. Generații după generații au rîvnit tihna și pacea fără să le aibă. SADOVEANU, E. 217. [Titu Herdelea] avu o clipă de decepție. Altceva rîvnise dînsul. REBREANU, R. I 180. Adevăru-ntreg să aflu este ținta ce rîvnesc. MACEDONSKI, O. I 271. ♦ A invidia ceea ce posedă altul, a dori să-ți însușești un lucru deposedînd pe altul. Nu se cade să rîvnești la moșia omului care-o muncește. REBREANU, R. II 91. Ăștia... n-au rîvnit la ale altuia și n-au zavistiit și n-au furat. DELAVRANCEA, H. T. 8. ♦ Tranz. (Neobișnuit, cu privire la persoane) A invidia, a pizmui. Toți mă rîvnesc, Și ca de-un drac toți se feresc, Că-s subprefect de un ocol Și-n țara mea joc mare rol! ALECSANDRI, T. I 258. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. Se rîvniră de frumusețea lor. RETEGANUL, P. II 34. – Variantă: rîmní (ISPIRESCU, L. 386) vb. IV.
RÎVNÍT, -Ă, rîvniți, -te, adj. Dorit, invidiat, pizmuit. – Variantă: rîmnít, -ă adj.
râvní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnésc, imperf. 3 sg. râvneá; conj. prez. 3 să râvneáscă
râvní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnésc, imperf. 3 sg. râvneá; conj. prez. 3 sg. și pl. râvneáscă
RÂVNÍ vb. 1. v. jindui. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a jindui, a tânji. (~ după un alt mod de viață.) 5. v. lăcomi.
RÂVNÍ vb. v. amărî, descânta, face, fermeca, indispune, invidia, îndurera, întrista, meni, mâhni, necăji, pizmui, supăra, ursi, vrăji.
A RÂVNÍ ~ésc 1. tranz. A dori ceva cu ardoare; a jindui; a pofti. 2. intranz. A dori acapararea unor bunuri străine; a jindui. /<sl. rivinovati
râmnì v. V. râvnì.
râvnì v. a dori ceva cu înfocare: Despot râvnește a mea putere AL.
rîmnésc, V. rîvnesc.
rîvnésc v. tr. (vsl. rivĭnovati, a se întrece, sîrb. rvniti se, a lupta, rus. revnovátĭ, a rîvni, a dori mult). Doresc cu înfocare, invidiez: a rivni fericirea cuĭva. Aspir, năzuĭesc: atîta maĭ rîvnesc. V. intr. Devin zelos (Vechĭ): a rîvni legiĭ (a lupta p. aplicarea eĭ). Invidiez: a rîvni la fericirea cuĭva. A rîvni cuĭva (Vechĭ), a te sili să-l imitezĭ. – Vechĭ și pop. rîhn-, rîmn-. În Ps. S. și revn-.
rîvni vb. v. AMĂRÎ. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. INDISPUNE. INVIDIA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MENI. MÎHNI. NECĂJI. PIZMUI. SUPĂRA. URSI. VRĂJI.
RÎVNI vb. 1. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a pretinde, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 2. a se ahtia, a dori, a jindui. (~ după...) 3. a dori, a jindui, a pofti, a voi, a vrea, (înv.) a deșidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să...) 4. a jindui, a tînji. (~ după un alt mod de viață.) 5. a jindui, a se lăcomi, (înv.) a zavistui. (~ la bunul altuia.)

râmnit dex

Intrare: râvnit
râmnit
râvnit adjectiv
Intrare: râvni
râvni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
râmni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a