râmător definitie

10 definiții pentru râmător

RÂMĂTÓR, râmători, s. m. (Pop.) Porc. – Râma + suf. -ător.
RÂMĂTÓR, râmători, s. m. (Pop.) Porc. – Râma + suf. -ător.
RÎMĂTÓR, rîmători, s. m. Porc. Am fost chiar slugă Și-am păzit o turmă de rîmători. TOPÎRCEANU, P. 93.
râmătór (pop.) s. m., pl. râmătóri
râmătór s. m., pl. râmătóri
RÂMĂTÓR s. v. porc.
râmător m. porc. [Lit. care râmă sau scormonește pământul].
porc m. (lat. pŏrcus, umbric purka, vgr. pórkos, vgerm. farah, engl. oarrow; it. pg. porco, pv. fr. porc, sp. puerco). Mascur, un animal pahiderm domestic care rîmă pămîntu cu rîtu și care de aceĭa se numește și rîmător: din păru de porc se fac periĭ. Carne de porc: Jidaniĭ nu mănîncă porc. Fig. Om mîncăcĭos, murdar, obraznic saŭ nerușinat. Porc de cîne, chilipirgiŭ, șiret, potlogar (maĭ mult în glumă): nu fi porc de cîne (pron. răpede por’ de cîne). Porc ghimpos, un fel de mamifer rozător cu ghimpĭ mult maĭ marĭ și maĭ groșĭ de cît aĭ aricĭuluĭ și care trăĭește pin sudu Eŭropeĭ, Asia și Africa (histrix cristata). Porc mistreț orĭ sălbatic, mistreț. Ca porcu, porcește, cu lăcomie, murdar, cu obrăznicie saŭ fără rușine: a bea, a mînca, a trăi ca porcu. A mîna porciĭ la jir, a sforăi dormind. A face pe cineva albie de porcĭ, a-l ocărî foarte urît. V. poarcă, scroafă, ver, purcel, șoric, slănină, osînză, jambon.
rîmătór m. (d. a rîma). Vechĭ. Rar. Porc: tîrgu de rîmătorĭ de la Turnu Severin.
rîmător s. v. PORC.

râmător dex

Intrare: râmător
râmător substantiv masculin