RĂZGÂIÁLĂ, răzgâieli, s. f. Alintare excesivă; răsfăț. [Var.: râzgâiálă s. f.] – Răzgâia + suf. -eală.

RÂZGÂIÁLĂ s. f. v. răzgâială.

RĂZGÂIÁLĂ, răzgâieli, s. f. Alintare excesivă; răsfăț. [Pr.: -gâ-ia-. – Var.: râzgâială s. f.] – Răzgâia + suf. -eală.

RÂZGÂIÁLĂ s. f. v. răzgâială.

RĂZGÎIÁLĂ, răzgîieli, s. f. Alintare, răsfăț. Părinții în răsfățare și-n răzgîieli l-au crescut. PANN, P. V. II 5.

răzgâiálă s. f., g.-d. art. răzgâiélii; pl. răzgâiéli

răzgâiálă s. f., g.-d. art. răzgâiélii; pl. răzgâiéli

RĂZGÂIÁLĂ s. v. alintare.

răsgăeală f. răsfățare.

RĂZGÎIALĂ s. alintare, răsfăț, răsfățare, răzgîiere, (rar) răsfățătură, (pop.) alintătură.