7 definiții pentru râuleț
RÂULÉȚ, râulețe,
s. n. Diminutiv al lui râu (
1); râușor. [
Pr.: râ-u-] –
Râu +
suf. -uleț.
RÂULÉȚ, râulețe,
s. n. Diminutiv al lui râu (
1); râușor. [
Pr.: râ-u-] –
Râu +
suf. -uleț.
RÎULÉȚ, rîulețe,
s. n. Diminutiv al lui
rîu (
1). În fiecare zi făceam cîte o baie în rîulețul rece. GANE, N. III 58. Se duse pînă ajunse la o poiană frumoasă, pe marginea căreia curgea un rîuleț. ISPIRESCU, L. 108.
râuléț (râ-u-)
s. n.,
pl. râuléțe
râuléț s. n. (sil. râ-u-), pl. râuléțe RÎULEȚ s. (GEOGR.) pîrîu, rîușor, (reg.) rîurel, rîuț. (Un ~ șerpuia printre coline.) Râuleț dex online | sinonim
Râuleț definitie