RÂTÁN, râtani, s. m. (Pop.) Porc. ♦ Epitet depreciativ adresat unei persoane prost crescute, lipsite de educație, de maniere. – Rât1 + suf. -an.

RÂTÁN, râtani, s. m. (Reg.) Porc. ♦ Epitet depreciativ adresat unei persoane prost crescute, lipsite de educație, de maniere. – Rât1 + suf. -an.

RÎTÁN, rîtani, s. m. Porc; fig. termen de ocară pentru oameni. Afară! dați-l afară! Să nu-l văz în ochii mei pe rîtanul de Negoiță! CARAGIALE, O. III 46.

râtán (pop.) s. m., pl. râtáni

râtán s. m., pl. râtáni

RÂTÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

RÂTÁN s. v. porc, recrut.

râtan m. Mold. 1. porc; 2. fig. mojic. [V. rât].

rîtán și ră- m. (rus. rotán, răcnitor, mojic. V. rît 1). Munt. Fam. Mojic, ghĭorlan: să vă văd, rîtanilor! (CL. 1910, 8, 894). V. răcan.

rîtan s. v. PORC. RECRUT.

rîtan adj., s. v. BĂDĂRAN. GROSOLAN. MITOCAN. MÎRLAN. MÎRLĂNOI. MOCOFAN. MOJIC. NECIVILIZAT. NEPOLITICOS. ORDINAR. ȚĂRĂNOI. ȚOAPĂ. ȚOPÎRLAN. VULGAR.

râtan, râtani s. m. (intl.) persoană naivă / credulă / ușor de înșelat; fraier.