Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru r├óndunel

R├éNDUN├ëL, r├óndunei, s. m. B─ârb─âtu╚Öul r├óndunicii. ÔÇô R├óndun[ea] + suf. -el.
R├éNDUN├ëL, r├óndunei, s. m. B─ârb─âtu╚Öul r├óndunicii. ÔÇô R├óndun[ea] + suf. -el.
R├ÄNDUN├ëL, r├«ndunei, s. m. Masculul r├«ndunicii. [Ea] s-a pref─âcut ├«n r├«ndunic─â ╚Öi el ├«n r├«ndunel, ╚Öi-am├«ndoi au zburat pe o fereast─â. MARIAN, O. II 98. ÔÖŽ (Adverbial) Repede (ca r├«ndunica). Zboar─â calul r├«ndunel, Costea tot cu jale-n el. CO╚śBUC, P. I 132. Calul r├«ndunel zbura ╚śi ├«n curte c─â era. ALECSANDRI, P. P. 176.
r├óndun├ęl s. m., pl. r├óndun├ęi, art. r├óndun├ęii
r├óndun├ęl s. m., pl. r├óndun├ęi, art. r├óndun├ęii
RÂNDUNÉL s. (ORNIT.) (reg.) rândunic, rândunicoi, rândunoi. (~ul este bărbătușul rândunicii.)
RÂNDUNÉL ~i m. Bărbătușul rândunicii. /rândun(ea) + suf. ~el
rândunel adv. ca o rândunică: calul rândunel sbura POP.
RÎNDUNEL s. (ORNIT.) (reg.) rîndunic, rîndunicoi, rîndunoi. (~ este bărbătușul rîndunicii.)

Rândunel dex online | sinonim

Rândunel definitie

Intrare: rândunel
rândunel substantiv masculin