Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru r├ónchezare

R├éNCHEZ├ü, pers. 3 r├óncheaz─â, vb. I. Intranz. (Despre cai) A necheza. ÔÇô Lat. *rhonchizare (dup─â necheza).
R├éNCHEZ├ü, pers. 3 r├óncheaz─â, vb. I. Intranz. (Despre cai) A necheza. ÔÇô Lat. *rhonchizare (dup─â necheza).
R├ÄNCHEZ├ü, pers. 3 r├«ncheaz─â, vb. I. Intranz. (Despre cai) A necheza. Boii rag, caii r├«ncheaz─â, c├«nii latr─â la un loc, Omul, trist, cade pe g├«nduri ╚Öi s-apropie de foc. ALECSANDRI, O. 167. Glasul tr├«mbi╚Ťii r─âsun─â, cai r├«ncheaz─â sfor─âind. HELIADE, O. I 100. Murgul pa╚Öte ╚Öi r├«ncheaz─â, M├«ndra pl├«nge ╚Öi ofteaz─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 255.
R├ÄNCHEZ├üRE, r├«nchez─âri, s. f. Nechezare. Iat─â se aude zgomot, ├«mpu╚Öc─âturi ╚Öi strig─âri, Chiote de biruin╚Ť─â ╚Ö-a cailor r├«nchez─âri. NEGRUZZI, S. I 125.
rânchezá (a ~) vb., ind. prez. 3 râncheáză
rânchezáre s. f., g.-d. art. rânchezắrii; pl. rânchezắri
rânchezá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. râncheáză
rânchezáre s. f., g.-d. art. rânchezării; pl. rânchezări
RÂNCHEZÁ vb. v. necheza.
RÂNCHEZÁRE s. v. nechezat.
r├«nchez├í (r├ónch├ęz, r├ónchez├ít), vb. ÔÇô A necheza. Crea╚Ťie expresiv─â, cf. gr. ß┐ą╬┐╬│¤░╬»╬¤ë, ß┐ą╬┐╬│¤ç╬▒╬╗╬»╬¤ë, ÔÇ×a sfor─âiÔÇŁ, lat. rhonch─üre, sp. roncar, sl. r─ůkati ÔÇ×a mugiÔÇŁ, r┼şzati ÔÇ×a nechezaÔÇŁ; pentru form─â, cf. corchezi, glogozi. Der. din gr. (Cihac, II, 693; Pu╚Öcariu, Cov. lit., XLVI, 142; Diculescu, Elementele, 458; Rohlfs, EWUG, 1870; REW 7293; Rosetti, II, 68), direct sau prin intermediul unui lat. *rhonch─şz─üre, este mai pu╚Ťin probabil─â. Datorit─â efectului unei asimil─âri s-a ob╚Ťinut var. nincheza, vb. (a necheza), ╚Öi apoi, prin disimilare necheza (mr. niclÔÇÖezare), vb., care s-ar putea explica ╚Öi prin valoarea expresiv─â a lui ne-, cf. n─âv├«rlie. Der. nechez (var. nechezat, nechez─âtur─â, r├«nchezat, r├«nchez─âtur─â), s. f. (ac╚Ťiunea de a necheza ╚Öi rezultatul ei). Der. lui necheza pornind de la un lat. *hinnutul─üre (Pu╚Öcariu, Conv. lit., XLVI, 141) nu pare conving─âtoare. Din rom. provine mag. nyekezsil (Edelspacher 20).
A RÂNCHEZÁ pers. 3 râncheáză intranz. (despre cai) A scoate sunete stridente, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a necheza. /<lat. rhonchizare
rânchezà v. Mold. a necheza: calul trist a rânchezat AL. [Lat. RONCHARE].
r├ónchezare f. Mold. nechezare: chiote de biruin╚Ť─â ╚Öi a cailor r├ónchez─âri NEGR.
r├«nch├ęz, a -z├í v. intr. (lat. pop. rhonch─şzare [cl. rhonchare], a sfor─âi, d. vgr. rogh├ízo. Cp. cu botez, cutez, retez). Vest. Nechez. Fig. Iron. Conversez tare ╚Öi r├«d: ni╚Öte servitoare r├«ncheza┼ş ├«n buc─ât─ârie.
RÎNCHEZA vb. a necheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.)
RÎNCHEZARE s. nechez, nechezare, nechezat, nechezătură, rînchez, rînchezat, rînchezătură. (~ calului.)
r├ónchez├í, vb. intranz. ÔÇô (ref. la cai) A necheza: ÔÇ×S─â luar─â p─â cale, / P─â c─ârare, / Nou─â cari, / Nou─â ogari, / R├ónchez├ónd ╚Öi hohotindÔÇŁ (Papahagi, 1925: 298). ÔÇô Lat. *rhonchizare ÔÇ×a sfor─âiÔÇŁ (dup─â necheza) (Scriban, DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. nyekezsil (Edelspacher, cf. DER).

Rânchezare dex online | sinonim

Rânchezare definitie

Intrare: râncheza
râncheza verb grupa I conjugarea I
Intrare: rânchezare
rânchezare substantiv feminin