RÂNCEZÍ, pers. 3 râncezește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre materii grase) A deveni rânced prin descompunere parțială în contact cu aerul. – Din rânced.

RÂNCEZÍT, -Ă, rânceziți, -te, adj. Rânced. – V. râncezi.

RÂNCEZÍ, pers. 3 râncezește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre materii grase) A deveni rânced prin descompunere parțială în contact cu aerul. – Din rânced.

RÂNCEZÍT, -Ă, rânceziți, -te, adj. Rânced. – V. râncezi.

RÎNCEZÍ, pers. 3 rîncezește, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni rînced. Untul prea vechi... se rîncezește. PAMFILE, I. C. 24.

râncezí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. râncezéște, imperf. 3 sg. râncezeá; conj. prez. 3 să râncezeáscă

râncezí vb., ind. prez. 3 sg. râncezéște, imperf. 3 sg. râncezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. râncezeáscă

RÂNCEZÍ vb. a se altera, a se descompune, a se strica. (Untura s-a ~.)

A RÂNCEZÍ pers. 3 ~éște intranz. (despre unele produse alimentare care conțin grasimi) A deveni rânced; a căpăta gust și miros neplăcut (din cauza alterării). /Din rânced

râncezì v. a se face rânced.

rîncezésc (mă) v. refl. (d. rînced). Devin rînced. V. jignesc.

RÎNCEZI vb. a se altera, a se descompune, a se strica. (Untura s-a ~.)

râncezí, râncezesc, vb. refl. – A se strica, a se altera. – Din rânced (DEX, MDA).