RÂNCEZEÁLĂ, râncezeli, s. f. Faptul de a (se) râncezi; gust sau miros de substanțe râncede. – Râncezi + suf. -eală.

RÂNCEZEÁLĂ, râncezeli, s. f. Faptul de a (se) râncezi; gust sau miros de substanțe râncede. – Râncezi + suf. -eală.

RÎNCEZEÁLĂ, rîncezeli, s. f. Stare a ceea ce este rînced. Untul prea vechi... capătă rîncezeală. PAMFILE, I. C. 24.

râncezeálă s. f., g.-d. art. râncezélii; pl. râncezéli

râncezeálă s. f., g.-d. art. râncezélii; pl. râncezéli

RÂNCEZEÁLĂ ~éli f. 1) Gust sau miros de produse râncede. /a râncezi + suf. ~eală

rîncezeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a se rîncezi. Starea alimentuluĭ rînced.

râncezeálă, s.f. – 1. Gust sau miros de substanță alterată. 2. Moleșeală. – Din râncezi + suf. -eală (DEX, MDA).