RÂMLEÁN, râmleni, s. m. (Înv.) Roman2. – Din sl. rimljaninŭ.

RÂMLEÁN, râmleni, s. m. (Înv.) Roman2. – Din sl. rimljaninŭ.

RÎMLEÁN, rîmleni, s. m. (Învechit) Din Roma sau din imperiul roman; roman. Iovan Iorgovan, Fecior de rîmlean, Frumos se gătea, Bine se-narma Și singur pleca. TEODORESCU, P. P. 419.

râmleán (înv.) s. m., pl. râmléni

râmleán s. m., pl. râmléni

RÂMLEÁN s., adj. v. roman.

RÂMLEÁN ~eánă (~éni, ~éne) înv. Care aparține Romei; din Roma; roman. /<sl. rimljaninu

râmlean a. (arhaic) roman: iată un căpitan, căpitan râmlean POP. ║ m. Roman. [Slav. RIMLIANINŬ (din RIMŬ, Roma)].

rimleán și (maĭ pe urmă) rîmleán, -că s., pl. enĭ, ence (vsl. rimlĕaninŭ, -nka, d. Rimŭ, Roma). Vechĭ. Roman, din Roma saŭ din statu Romanilor. Adj. -enesc, -eneáscă. Adv. -enește.

rîmleán, V. rimlean.

rîmlean s., adj. v. ROMAN.