RÂGÂIÁLĂ, râgâieli, s. f. Faptul de a râgâi; zgomot produs de ieșirea pe gât a gazelor din stomac. [Pr.: -gâ-ia-] – Râgâi + suf. -eală.

RÂGÂIÁLĂ, râgâieli, s. f. Faptul de a râgâi; zgomot produs de ieșirea pe gât a gazelor din stomac. [Pr.: -gâ-ia-] – Râgâi + suf. -eală.

RÎGÎIÁLĂ, rîgîieli, s. f. Faptul de a rîgîi; ieșirea pe gît (cu zgomot) a gazelor din stomac; rîgîit.

râgâiálă (-gâ-ia-) s. f., g.-d. art. râgâiélii; pl. râgâiéli

râgâiálă s. f., g.-d. art. râgâiélii; pl. râgâiéli

RÂGÂIÁLĂ s. (FIZIOL.) eructație, râgâit, râgâitură.

răgăeală f. acțiunea de a răgăi.

rîgîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a rîgîi și zgomotu produs de ĭa: rîgîĭala mitocanuluĭ s’a auzit în tot restaurantu.

RÎGÎIALĂ s. (FIZIOL.) eructație, rîgîit, rîgîitură.