Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru quolibet

QU├ôLIBET s. n. (Livr.) Joc de cuvinte r─âut─âcios sau glume╚Ť. [Pr.: cv├│-] ÔÇô Din fr. quolibet.
QU├ôLIBET s. n. (Livr.) Joc de cuvinte r─âut─âcios sau glume╚Ť. [Pr.: cv├│-] ÔÇô Din fr. quolibet.
qu├│libet s. n. [pron. cv├│libet]
QU├ôLIBET s.n. Joc de cuvinte r─âut─âcios sau glume╚Ť; glum─â. [Pron. cvo-li-. / < fr. quolibet, cf. lat. quod libet ÔÇô ceea ce place].
QU├ôLIBET [CVO-] s. n. 1. glum─â insipid─â, de prost gust; bufonerie vulgar─â. 2. (muz.) compozi╚Ťie alc─âtuit─â din fragmente diferite, pentru a pune ├«n valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul ob╚Ťinerii unui efect comic. (< fr. quolibet)
QUOLIBET [pr.: cv├│libet] n. Joc de cuvinte r─âut─âcios sau glume╚Ť; glum─â proast─â. /Cuv. fr.
quolibet n. glum─â proast─â.
*quolib├ęt n., pl. e ╚Öi ur─ş (fr. quolibet, pron. kolib├Ę, d. latinu scolastic quod libet, ce─şa ce-╚Ť─ş place). Glum─â zgomotoas─â ╚Öi proast─â: quolibeturile plebi─ş.
quodlibet (cuv. lat. [kvodlibet] ÔÇ×ceea ce placeÔÇŁ), compozi╚Ťie alc─âtuit─â din fragmente ale unor lucr─âri diferite (de obicei cu circula╚Ťie mare) cu scopul de a pune ├«n valoare virtuozitatea* interpretului sau ÔÇô uneori ÔÇô cu scopul ob╚Ťinerii unui efect comic. ├Ä╚Öi are originea la ├«nceputurile polif. occid. (motetele* sec. 13), dar voga a cunoscut-o ├«n Germania sec. 17-18 (ex. ultima varia╚Ťiune din Goldberg-Variationen de J.S. Bach este un q.).

Quolibet dex online | sinonim

Quolibet definitie

Intrare: quolibet
quolibet substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: cvolibet