Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 defini╚Ťii pentru quintet

QUINTÉT s.n. v. cvintet.
cvintet (quintet) (it. quintetto; fr. quintette; germ. Quintett) 1. Forma╚Ťie instrumental─â sau vocal─â compus─â din cinci executan╚Ťi. 2. Lucrare destinat─â forma╚Ťiei de c. (1). Lucr─ârile de c. instr. se organizeaz─â ciclic (v. ciclu 1, 2). C. a ap─ârut ├«n crea╚Ťia comp. universal─â fie din necesitatea diversific─ârii timbrurilor* printr-o scriitur─â adesea solistic─â, fie din aceea a satisfacerii unei logici muzicale, mai ales armonic─â, insuficient rezolvat─â de cvartet (2). C. de sufl─âtori utilizeaz─â re regul─â instr. de suflat de lemn (fl., ob., cl., fag.) ╚Öi un corn, ├«n timp ce c. de coarde reprezint─â un cvartet ├«n care se adaug─â un c. bas sau ├«n care unul dintre instr. este dublat (2 vl., 2 viole, vcl. ÔÇô Mozart, Beethoven, Spohr, Brahms, Bruckner; 2 vl., vla., 2 vcl. ÔÇô Boccherini, Schubert, Taneev). Cvartetul de coarde, c─âruia i se adaug─â pianul, este c. cu pian (Mozart, Weber, Brahms, Franck, Faur├ę, Hindemith, Enescu, ╚śostakovici). Acela╚Öi cvartet de coarde poate fi completat cu un instr. de suflat (c. cu cl. de Mozart, Brahms).
quintet v. cvintet.

Quintet dex online | sinonim

Quintet definitie