Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
quintă (lat. quintus „al cincelea”, de la num. quinque, „cinci”) v. cvintă.
quintus (quinta vox), denumire dată vocii (2) a cincea într-o lucrare polifonică pe cinci voci. Corespundea întotdeauna ambitusului (1) uneia dintre celelalte patru voci (cantus, altus, tenor, bassus), fără a reprezenta vocea secundă a vreuneia dintre ele. Q. mai apare și sub denumirea de quincuplum sau pars quinta. Sin.: vagans (2). V. res facta.
Quinta dex online | sinonim
Quinta definitie
