Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru quattrocento

cuatrocento sn [At: DN3 / S: quattrocento / E: it quattrocento] 1 Termen prin care se desemnează sec. XV în Italia. 2 (Pex) Termen care denumește Renașterea italiană.
QUATTROC├ëNTO s. n. Denumire dat─â culturii italiene din sec. XV, cunoscut─â ╚Öi sub numele de Rena╚Ötere timpurie. [Pr.: cua-tro-c├ęn-] ÔÇô Cuv. it.
QUATTROC├ëNTO s. n. Denumire dat─â culturii italiene din sec. XV, cunoscut─â ╚Öi sub numele de Rena╚Ötere timpurie. [Pr.: cua-tro-c├ęn-] ÔÇô Cuv. it.
quattroc├ęnto (it.) [qua pron. c┼şa] s. n., art. quattroc├ęntoul
quattroc├ęnto s. n. (sil. quat-)
quattroc├ęnto s. n. (sil. quat-)
QUATTROCÉNTO s. (IST., ARTE) Renaștere timpurie.
CUATROCÉNTO s.n. Termen prin care se desemnează sec. XV în Italia; (p. ext.) termen care denumește epoca Renașterii italiene. [Scris și quattrocento. / < it. quattrocento].
QUATTROCÉNTO s.n. v. cuatrocento.
QUATTROCÉNTO s. n. cultura și arta italiană din sex. XV; Renașterea timpurie. (< it. quattrocento)
QUATTROCENTO [pr.: cuatroc├ęnto] subst. (├«n sec. XV) Denumire dat─â culturii italiene cunoscut─â ╚Öi sub numele de Rena╚Ötere timpurie. /Cuv. it.

Quattrocento dex online | sinonim

Quattrocento definitie

Intrare: quattrocento
quattrocento substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: quat-
  • pronun╚Ťie: c┼şatrocento
cuatrocento (numai) singular substantiv neutru