quartet definitie

25 definiții pentru quartet

cuartet sn vz cvartet
cvartet sn [At: DA / V: cua~ / Pl: ~e / E: fr quartette, it quartetto] 1 Formație muzicală alcătuită din patruzeci sau din patru instrumentiști. 2 Compoziție scrisă pentru o asemenea formație. 3 (Îs) ~ de coarde Formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel).
CUARTÉT s. n. v. cvartet.
CVARTÉT, cvartete, s. n. Formație muzicală alcătuită din patru voci sau din patru instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊ Cvartet de coarde = formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel). [Var.: cuartét s. n.] – Din it. quartetto, fr. quartette.
QUARTÉT s. n. v. cvartet.
CUARTÉT s. n. v. cvartet.
CVARTÉT, cvartete, s. n. Formație muzicală alcătuită din patru voci sau din patru instrumente care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊ Cvartet de coarde = formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă și violoncel). [Var.: cuartét s. n.] – Din it. quartetto, fr. quartette.
QUARTÉT s. n. v. cvartet.
CVARTÉT, cvartete, s. n. Ansamblu compus din patru persoane (instrumentiști sau cîntăreți), care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru acest ansamblu.
!cvartét s. n., pl. cvartéte
cuartét (sil. cuar-)/cvartét s. n., pl. cuartéte/cvartéte
cvartét v. cuartet
CVARTÉT s. (MUZ.) (livr.) cvatuor. (Un ~ de coarde.)
CUARTÉT s.n. v. cvartet.
CVARTÉT s.n. Ansamblu format din patru instrumentiști sau cântăreți care execută împreună o bucată muzicală. ♦ Piesă muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu. [Var. cuartet s.n., scris și quartet. / < it. quartetto, fr. quartette].
QUARTÉT s.n. v. cvartet.
CUARTÉT/CVARTÉT s. n. 1. formație muzicală alcătuită din patru interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o astfel de formație. 3. (p. ext.) grup de patru (oameni). (< it. quartetto, fr. quartette)
CVARTÉT s. n. 1. elem. cuartet. 2. (fam.) grup de patru persoane. (< it. quartetto, fr. quartette)
QUARTÉT CUAR-/ s. m. (inform.) bait de patru biți. (< fr. quartet)
QUARTÉT2, quartéți, s. m. (Inform.) Bait de patru biți. [Pr.: cuar-] (din fr. quartet)
CUARTÉT ~e n. 1) Compoziție muzicală pentru patru voci sau patru instrumente. 2) Formație alcătuită din patru cântăreți sau patru instrumentiști. ◊ ~ de coarde formație fundamentală a muzicii de cameră (două viori, violă, violoncel). [Var. cvartet] /<it. quartetto, fr. quartette
*cŭartét n., pl. e (it. quartetto; fr. quartette). Muz. Bucată p. patru vocĭ orĭ instrumente. Concert de patru cîntărețĭ. V. duet, terțet.
CVARTET s. (MUZ.) (livr.) cvatuor. ( Un ~ de coarde.)
cvartet (quartet) (< lat. quattuor „patru”; it. quartetto; fr. quatour; germ. Quartett). 1. Formație instrumentală sau vocală compusă din patru executanți, fiecare reprezentând o voce (2) unică. Din formele c. instr., c. de coarde, deosebit de omogen ca sonoritate și posedând largi și, totodată, unitare mijloace tehnice, este capabil să redea o muzică expresivă, concentrată și nuanțată. 2. Lucrare destinată formației de c. (1). Cele scrise pentru c. de coarde ciclic* [v. ciclu (1, 2)] se caracterizează prin esențializarea imaginilor sonore, solicitând puternic pe ascultător, pe un plan de înaltă gândire artistică. De la creatorul c. de coarde, care a fost J.S. Bach, toți marii compozitori au scris lucrări în acest gen, reprezentative pentru opera lor, pentru literatura muzicală universală.
quartet v. cvartet.

quartet dex

Intrare: cvartet
cvartet substantiv neutru
cuartet substantiv neutru
  • silabisire: cuar-
quartet 1 s.n. substantiv neutru
  • pronunție: cuartet
Intrare: quartet (inform.)
quartet 2 s.m. substantiv masculin
  • pronunție: cuartet