quakeră definitie

7 definiții pentru quakeră

QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker.
QUÁKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. (Religie) Membru al unei secte protestante pacifiste și austere întemeiate în sec. XVII și răspândite în Anglia și în S.U.A. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker.
QUÁKER, -Ă s.m. și f. Membru al unei secte religioase protestante întemeiate în sec. XVII și răspândită în Anglia și în S.U.A. [Pron. cua-cher. / < engl., fr. quaker].
QUAKER, -Ă CUÉI-CĂR/ s. m. f. membru al unei secte religioase protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. (< engl., fr. quaker)
QUAKER cuv. engl. (Pr.: cuéicăr) Adept al unei secte protestante, pacifiste și austere din Anglia, ai cărei membri, persecutați din cauza refuzului serviciului militar, au emigrat în mare parte în America, începând cu secolul al XVIII-lea.
*quáker m. (cŭaker, cuv. engl. care înseamnă „tremurător” și pe care Englejiĭ îl pronunță kŭekör). Membru al uneĭ secte religioase fundate pe la 1645 de cizmaru Gheorghe Fox și răspîndită azĭ pin Anglia și Statele Unite. Fem. quakeră. – Quakeriĭ nu poartă arme, refuză să meargă la războĭ, zic tu la toată lumea și-s foarte oneștĭ și bunĭ.
quáker, -ă, quakeri, -e s. m. și f. Sectă mistică extrem de austeră, întemeiată în Anglia de cizmarul puritan George Fox (†1691) și răspândită mai ales în Scoția și în America. Adepții săi se numesc tremurători, fiindcă în adunările lor încep să tremure. – Din engl., fr. quaker.

quakeră dex

Intrare: quakeră
quakeră substantiv feminin
  • pronunție: cu'eicără