PĂTRÁR, pătrare, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pătrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creștere sau în descreștere, apare luminată numai pe jumătate (în formă de semicerc); perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.

PĂTRÁR, pătrare, s. n. 1. (Înv. și pop.) Pătrime, sfert. 2. Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta, aflându-se în creștere sau în descreștere, apare luminată numai pe jumătate (în formă de semicerc); perioadă de timp corespunzătoare fiecăreia dintre aceste două faze ale lunii. – Patru + suf. -ar.

PĂTRÁR1, pătrare, s. n. 1. A patra parte dintr-un întreg; pătrime, sfert. Boierul moldovean putu, în sfîrșit, să cetească scrisoarea pe care de un pătrar de oră o ținea desfăcută în mîna stingă. SADOVEANU, Z. C. 16. Într-un pătrar de ceas, cele mai multe mese rămăseseră goale. CAMIL, PETRESCU, O. II 597. 2. (Determinat adesea prin «de lună») Fază, în formă de secere (în creștere sau descreștere), a lunii; luna în timpul dintre două faze consecutive ale dezvoltării ei. Într-un răstimp, s-a prefirat prin cununile copacilor lucirea pătrarului de lună, și calea s-a luminat ușor. SADOVEANU, N. P. 126. Era o lună in primul pătrar, potrivită pentru astfel de încercări. CAMIL PETRESCU, O. II 137.

PĂTRÁR2, -Ă, pătrari, -e, adj. (Învechit; despre cai; și substantivat) în vîrstă de patru ani. În herghelie sînt 54 de iepe mari... 14 pătrare, 20 tretine. I. IONESCU, D. 370.

PĂTRÁR2, -Ă, pătrari, -e, adj. (Înv.; despre cai; adesea substantivat) În vârstă de patru ani. – Din patru + suf. -ar.

pătrár (pă-trar) s. n., pl. pătráre

pătrár s. n. (sil. -trar), pl. pătráre

PĂTRÁR s. v. pătrime, sfert.

PĂTRÁR ~e n. pop. v. PĂTRIME. ◊ ~ de Lună fază de creștere sau de descreștere a Lunii când ea are formă de seceră. [Sil. -trar] /patru + suf. ~ar

pătrár, pătráre, s.n., adj. 1. (înv. și pop.) pătrime, sfert. 2. (pop.) cele două faze ale lunii (când e pe jumătate luminată). 3. (reg.) cantitate de cereale, de lichide etc. egală cu o pătrare. 4. (adj.; înv. și reg.) care are patru ani, care merge pe patru ani.

pătrar n. 1. a patra parte: un pătrar de secol; 2. aspectul lunei când apare ca un semi-cerc luminos; 3. cal de patru ani.

1) pătrár n., pl. e (d. patru, după lat. quartarius. V. cart, cartier, sfert). Sfert, a patra parte: un pătrar de secul (Rar). Fază a luniĭ (V. lună). – În est pa-.

2) pătrár, -ă adj. (d. patru). Rar. De patru anĭ: cal pătrar (dim. -ărel). – În est pa-.

PĂTRÁR, pătrari, s. m. 1. (fam.) Carte de joc marcată cu numărul patru, care are doi puncte. 2. (în jargonul elevilor) Nota patru. – Patru + suf. -ar.

pătrar s. v. PĂTRIME. SFERT.

pătrár, pătrari, s.n. – Bâta păcurarului (mai demult, cu vârful despicat în patru și înferecat, pentru a servi ca armă de apărare): „Bâta sau pătrarul, făcut din lemn de frasin sau tisă, servește, de asemenea, ca instrument de apărare contra fiarelor” (Morariu, 1937: 176). – Din patru (< lat. quattuor) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).

pătrár, -i, s.n. – Bâta păcurarului (mai demult, cu vârful despicat în patru și înferecat, pentru a servi ca armă de apărare): „Bâta sau pătrarul, făcut din lemn de frasin sau tisă, servește, de asemenea, ca instrument de apărare contra fiarelor” (Morariu 1937: 176). – Din patru (< lat. quattuor) + -ar.

Pătr/ar, -ărești v. Patru 5.