Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru pălmui

PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi pe cineva cu palma1 (1) peste obraz, a da cuiva palme1. – Palmă1 + suf. -ui.
PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi pe cineva cu palma1 (1) peste obraz, a da cuiva palme1. – Palmă1 + suf. -ui.
PĂLMUÍ, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi (pe cineva) cu palmele peste obraz, a da (cuiva) palme. Te-am pălmuit pentru fapta ce ai făcut. ISPIRESCU, L. 47. ◊ (Metaforic) E lung cel șir de osîndiți! Pe vînăta lor față Necontenit sînt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață. ALECSANDRI, P. III 269. ◊ Fig. El vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. A. II 270.
pălmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiésc, imperf. 3 sg. pălmuiá; conj. prez. 3 să pălmuiáscă
pălmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiésc, imperf. 3 sg. pălmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pălmuiáscă
PĂLMUÍ vb. (reg.) a pălmălui, a pălmi, (Mold.) a lepși, (prin Mold. și Transilv.) a șlepcui, (fig.) a cârpi, (pop. fig.) a fățui. (De ce mă ~?)
A PĂLMUÍ ~iésc tranz. A lovi cu palma (mai ales peste obraz). /palmă + suf. ~ui
A SE PĂLMUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu palma (unul cu altul). /palmă + suf. ~ui
pălmuì v. 1. a da, a trage palme; 2. fig. a lovi: pălmuiți de un crivăț plin de ghiață AL.
pălmuĭésc v. tr. (d. palmă). Lovesc cu palma, lovesc peste obraz: crivățu ne pălmuĭa. Fig. Înfrîng moralmente.
PĂLMUI vb. (reg.) a pălmălui, a pălmi, (Mold.) a lepși, (prin Mold. și Transilv.) a șlepcui, (fig.) a cîrpi, (pop. fig.) a fățui. (De ce mă ~?)

Pălmui dex online | sinonim

Pălmui definitie

Intrare: pălmui
pălmui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a