PĂIÚȘ, (1) păiușe, (2) păiitșuri, s. n. 1. Diminutiv al lui pai. Dar cu ce l-a fermecat? – Cu trei păiușe din pat. HODOȘ, P. P. 96. 2. (La sg., cu sens colectiv) Denumire populară dată mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. Păiușul nalt și galbăn suna înfiorat de pași; iarba înflorită tremura. SADOVEANU, O. I 314. M-am simțit slab, slab ca păiușul care creștea acolo printre stînci. GALACTION, O. I 347. Poienele și viroagele mai toate sînt înăbușite de stufăriș și păiușuri necălcate de om. CAZABAN, V. 7.