PĂHĂRÁȘ, păhărașe, s. n. (Pop.) Păhărel. – Pahar + suf. -aș.

PĂHĂRÁȘ, păhărașe, s. n. (Pop.) Păhărel. – Pahar + suf. -aș.

PĂHĂRÁȘ, păhărașe, s. n. Păhărel, Ie-ți N. ziua bună... De la păhăraș cu miere, De la feciori, de la bere. MARIAN, Î. 262.

păhăráș (rar) s. n., pl. păhăráșe

păhăráș s. n., pl. păhăráșe

PĂHĂRÁȘ s. v. păhărel, păhăruț.

păhăráș, păhăráșe, s.f. (pop.) 1. păhărel. 2. plantă cu floare în formă de potir.

păhăraș n. 1. pahar mic; 2. floare în formă de potir.

păhăraș s. v. PĂHĂREL. PĂHĂRUȚ.