Definiția cu ID-ul 867702:
PĂDURÉȚ, -EÁȚĂ, pădureți, -e,
adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care crește în pădure sau într-un loc necultivat; sălbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore pădureț (
1); nealtoit;
p. ext. cu gust acru, astringent. ◊
Expr. A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădurețe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi.
2. (Rar; despre animale) Care trăiește în pădure; sălbatic. ♦
Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, sălbatic. –
Pădure +
suf. -eț.
Pădureț dex online | sinonim
Pădureț definitie