PÂȘCÂÍ vb. v. pâcâi, pufăi.

pâșcâí1, pâșcâiésc, vb. IV (înv.) a face de rușine; a lua în râs, a batjocori.

pî́șcîĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (var. din pîrsnesc). Dos. Reprob, resping.

pîșcîi vb. v. PÎCÎI. PUFĂI.