PÂRĂIÁȘ s. n. v. pârâiaș.

PÂRĂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

PÂRÂIÁȘ, pârâiașe, s. n. Diminutiv al lui pârâu; pârâuț. [Pr.: -râ-iaș. – Var.: pârăiáș, pârăuáș, pârâuáș s. n.] – Pârâu + suf. -aș.

PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

PÂRĂIÁȘ s. n. v. pârâiaș.

PÂRĂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

PÂRÂIÁȘ, pârâiașe, s. n. Diminutiv al lui pârâu; pârâuț. [Pr.: -râ-iaș. – Var.: pârăiáș, pârăuáș, pârâuáș s. n.] – Pârâu + suf. -aș.

PÂRÂUÁȘ s. n. v. pârâiaș.

PÎRĂIÁȘ, pîrăiașe, s. n. (Și în forma pîrîiaș) Diminutiv al lui pîrău. O luă la goană spre pîrîiaș, unde își vîrî capul de cîteva ori în unda lui rece. CAMIL PETRESCU O. II 212. (Fig.) Pe fața-i pămîntie, unsuroasă, nădușea- la-și deschidea către bărbie pîrîiașe întortocheate. GALAN, I 62. – Variantă: pîrîiaș s. n.

PÎRĂUÁȘ, pîrăuașe, s. n. (Și în forma pîrîuaș) Pîrăiaș. Un pîrîuaș curge risipit, tăcut, printre bolovanii arși de soare. VLAHUȚĂ, O. A. II 159. Începuse a înnopta, cînd am ajuns într-o înfundătură de munți, unde se auzea răsunînd glasul unui pîrăuaș. CREANGĂ, A. 31. Pe fînețele-nflorite cu frumoase albăstrele, Curge ca o bucurie pîrîuașul cristalin. BELDICEANU, P. 57. ◊ Fig. Un pîrăuaș îngust de sînge se strecura pe sub tunică și picura pe coastele murgului. SADOVEANU, O. I 32. – Variantă: pîrîuaș s. n.

PÎRÎIÁȘ s. n. v. pîrăiaș.

PÎRÎUÁȘ s. n. v. pîrăuaș.

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

pârâiáș s. n., pl. pârâiáșe

PÂRÂIÁȘ s. pârâuț.

PÎRÎIAȘ s. pîrîuț.