Definiția cu ID-ul 931019:
PÎRÎTÓR, -OÁRE, pîrîtori, -oare,
adj. Care pîrăște; care are obiceiul să pîrască; care denunță; delator. N-au venit de patru zile! se răsuci iar din pat tovarășul lui Comșa, cu promptitudinea unui școlar pîritor. C. PETRESCU, Î. II 60. Ne deprinsese a fi lași, mincinoși, pîrîtori, leneși. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ (Substantivat) Greaca o să întrebuințeze toate mijloacele ca să afle pe pîrîtorul ei. FILIMON, la TDRG.
Pârâtor dex online | sinonim
Pârâtor definitie