PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.

PÂNZÚCĂ s. f. (Reg.) Pânzișoară. – Pânză + suf. -ucă.

PÎNZÚCĂ s. f. (Rar) Pînzișoară (1). Iară tu, pînzuca mea, Să te faci o cărărea, Să mă duc la sora mea. RETEGANUL, P. IV 67.

pânzúcă (reg.) s. f., g.-d. art. pânzúcii

pânzúcă s. f., g.-d. art. pânzúcii