PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar.

PÎNZÁR, pînzari, s. m. (Învechit) Țesător sau negustor de pînzeturi. Sînt feciorul unui pînzar, m-am născut în Damasc și mă numesc Mokval. GORJAN, H. II 202. (Cu pronunțare regională) Nu-i bine cînd pînzariul s-apucă de cusut și croitorul de țesut. DONICI, la TDRG.

pânzár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. pânzári

pânzár2 (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

pânzár (persoană) s. m., pl. pânzári

pânzár (sul la războiul de țesut, corabie) s. n., pl. pânzáre

PÂNZÁR ~i m. 1) înv. Muncitor specializat în producerea pânzei. 2) înv. Negustor de pânză. /pânză + suf. ~ar

pânzar m. fabricant sau negustor de pânzeturi.

pînzár m. Fabricant orĭ vînzător de pînză. S. n., pl. e. Vechĭ. Corabie moldovenească cu pînze (V. caíc).