Definiția cu ID-ul 504931:
pîntéce (pîntece), s. n. – Abdomen, burtă. –
Var. pîntec, pîntic(e).
Mr. pîntic(ă), pîntițe,
megl. pǫntiți.
Lat. pantĭcem (Diez, I, 302; Pușcariu 1321; Candrea-Dens., 1392; REW 6207),
cf. it. pancia (
calabr. pántici),
prov. pansa,
fr. panse,
cat. panxa,
sp. panza,
port. pança,
alb. plëndes (Philippide, II, 650). Uz general, rar în
Munt. (ALR, I, 42). –
Der. pîntecare (
var. pîntecăr(a)ie),
s. f. (diaree); pîntecos (
mr. pînticos),
adj. (cu burta mare), poate direct din
lat. pantĭcōsus (Pușcariu 1322; Candrea-Dens., 1393).
Cf. spinteca.
Pântec dex online | sinonim
Pântec definitie