13 definiții pentru purgație
PURGÁȚIE, purgații,
s. f. Faptul de a elimina (în mod regulat) materiile fecale; purgare. ♦ (
Înv.) Purgativ. – Din
fr. purgation, lat. purgatio. PURGÁȚIE, purgații,
s. f. Faptul de a elimina (în mod regulat) materiile fecale; purgare. ♦ (
Înv.) Purgativ. – Din
fr. purgation, lat. purgatio. PURGÁȚIE, purgații,
s. f. Purgare.
purgáție (-ți-e)
s. f.,
art. purgáția (-ți-a),
g.-d. art. purgáției;
pl. purgáții,
art. purgáțiile (-ți-i-)
purgáție s. f. (sil. -ți-e), art. purgáția (sil. -ți-a), g.-d. art. purgáției; pl. purgáții, art. purgáțiile (sil. -ți-i-) PURGÁȚIE s. v. laxativ, purgativ. PURGÁȚIE s.f. Curățirea tubului digestiv cu ajutorul unui purgativ sau al unui laxativ; purgare. [Gen. -iei, var. purgațiune s.f. / cf. fr. purgation, lat. purgatio].
PURGÁȚIE s. f. purgare (I). (< fr. purgation, lat. purgatio)
PURGÁȚIE ~i f. Metodă de curățare a tractului intestinal cu ajutorul unui purgativ. /<fr. purgation, lat. purgatio, ~onis *purgațiúne f. (lat. purgátio, -ónis). Med. Acțiunea de a purga, curățarea stomahuluĭ. – Și
-áție. V.
depurațiune. purgație s. v. LAXATIV. PURGATIV. PURGAȚIE s. (FIZIOL.) ieșire, scaun, (înv.) purgare. Purgație dex online | sinonim
Purgație definitie
Intrare: purgație
purgație substantiv feminin