PÚNGĂ, pungi, s. f. 1. Săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau cu mai multe despărțituri, în care se țin banii și alte obiecte mici. ◊ Expr. A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etc.). ♦ Conținutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Săculeț cuprinzând 500 de galbeni, de taleri sau de lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, de taleri sau de lei vechi. 2. Săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț. 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară). ◊ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarța Pământului, de forma unei pungi (1). 6. (Bot.; în compusul) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec.

PÚNGĂ, pungi, s. f. 1. Săculeț (cu băieri) de piele, mai rar de pânză, de material plastic etc., cu una sau cu mai multe despărțituri, în care se țin în mod curent banii și alte obiecte mici. ◊ Expr. A-i sufla vântul în pungă sau a da de fundul pungii = a nu (mai) avea bani. A-și dezlega (sau a-și desface) punga = a fi darnic. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. A(-și) strânge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a) a avea sau a produce o senzație de contractare a buzelor din cauza unui aliment astringent, acru etc.; b) a ține buzele strânse (în semn de nemulțumire, de amărăciune etc.). ♦ Conținutul unei pungi (1); p. ext. bani, avere. ♦ Săculeț cuprinzând 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile în trecut; p. ext. suma de 500 de galbeni, de taleri sau de lei vechi. 2. Săculeț făcut din hârtie, din material plastic sau din alt material, servind ca ambalaj pentru diferite obiecte, mai ales alimente. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț. 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț (situată mai ales sub pleoapa inferioară). ◊ Pungă de apă = denumire populară pentru ascită; pleurezie. 4. Săculeț triunghiular situat la piciorul albinei, în care aceasta strânge și transportă polenul. 5. Cavitate naturală în scoarța pământului, de forma unei pungi (1). 6. (Bot.; în compusul) Punga-babei = plantă erbacee cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). – Et. nec.

PÚNGĂ, pungi, s. f. 1. Săculeț de piele, mai rar de pînză, cu una sau mai multe despărțituri, în care se țin banii. I-a dăruit o pungă plină de aur. CARAGIALE, O. III 84. Ian caută bine-n pungă, că-i găsi poate vro carboanță ruginită. ALECSANDRI, T. I 213. Cine nu deschide ochii deschide punga (= cel neatent, cel neglijent, suferă pierderi). ◊ (În metafore și comparații) În zori, erau cenușii la față, cu obrazul mic, strîns pungă. DUMITRIU, P. F. 23. ◊ Expr. A strînge (sau a avea, a face) buzele (sau gura) pungă = a ține buzele strînse (în semn de nemulțumire, amărăciune, acreală). O fetișcană oacheșă... își strînge gura pungă. STANCU, D. 260. Își strînse buzele pungă, apoi întrebă repede, cu răutate. SADOVEANU, O. VIII 233. Cu vin dela Valea Lungă, Cînd beți, faceți gura pungă. TEODORESCU, P. P. 171. A-și dezlega punga = a da (cuiva) bani; a fi darnic. Le-a arătat în ce mare strâmtoare se afla și i-a rugat să-și dezlege pungile și să-l ajute. CARAGIALE, O. III 61. A avea nouă băieri la pungă v. baieră. A lega băierile pungii v. baieră. A fi gros la pungă = a fi foarte bogat. (Ba) că-i teacă, (ba) că-i pungă, se spune cînd cineva se codește să facă un lucru, sub pretexte șubrede. Nașul, nașa... se suciră, se-nvîrtiră. Ba că-i teacă, ba că-i pungă. La TDRG. Nici unul nu putea veni; unul zicea că-i teacă, altul că-i pungă, al treilea că pe dincolo. RETEGANUL, P. I 30. ♦ Conținutul pungii; p. ext. bani, avere. Fanarioții au îngrijit mai mult de pungile lor decît de frații lor cei nefericiți. GHICA, A. 124. Adeseori el pierdea împreună cu punga și viața sau cel puțin sănătatea. NEGRUZZI, S. I 16. La Stăncuța sprîncenată... Cine trece se oprește, Cît o vede nebunește, Bea vin,punga-și cheltuiește, Și zău că nu se căiește. ALECSANDRI, P. P. 347. ♦ (Învechit și arhaizant) Săculeț cuprinzînd 500 de galbeni, taleri sau lei vechi, cu care se făceau plățile înainte de secolul al XIX-lea; p. ext. suma de 500 de galbeni, taleri sau lei vechi. Sultanul dărui lui Tăut cele zece pungi de bani ce-i adusese din partea lui Bogdan vv. BĂLCESCU, O. I 82. 2. Săculeț făcut din hîrtie, (mai rar) dintr-un alt material (adesea din piele), în care se țin diferite lucruri. Și-a scos o pungă mare de piele și și-a răsucit o țigară groasă. SADOVEANU, E. 121. Avea ușa dată de perete, larg, ferestrele deschise, pungi și bucăți de sticlă zvîrlite pe jos. SAHIA, N. 93. ♦ Conținutul unui astfel de săculeț. Puteau să cumpere de la negustorii ambulanți ce așteptau la poartă, cu coșurile pline de bunătăți o pungă de fructe. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 168. Pe toată ziua stricam... cîte un corn de praf și cîte o pungă de alice. ODOBESCU, S. A. 320. 3. Umflătură a pielii de forma unui săculeț. Ochii îi sticleau șiret din pungile de grăsime. DUMITRIU, N. 286. Un obraz buhăit, cu pungi tumefiate sub pleoape, cu vinișoare vinete străbătînd pielea. C. PETRESCU, Î. II 188. ◊ Pungă de apă = cantitate de lichid din sînge, acumulată într-o cavitate inflamată a corpului.

púngă s. f., g.-d. art. púngii; pl. pungi

púngă s. f., g.-d. art. púngii, pl. pungi

PUNGA-BOÁȘELOR s. v. scrot.

PUNGA-PÓPII s. v. punguliță, traista-ciobanului.

PÚNGE vb. v. împunge, înțepa.

púngă (púngi), s. f. – 1. Săculeț de bani. – 2. Unitate monetară înv., care reprezenta la început conținutul unei pungi, cam 500 de piaștri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fișic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, cf. ngr. πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), cf. lat. med. punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul sl. pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. Der. pungoci (var. pungoi, punghiță, punguliță), s. n. și f. (pungă); punguliță, s. f. (plantă, Thlaspi arvense); pungi, vb. ( a cîștiga bani, mai ales la jocuri; a șterpeli, a fura; a se strînge, a se încreți); pungaș, s. m. (hoț < de buzunare ›; hoțoman, șmecher); pungăși, vb. (a fura); pungășie (var. pungășeală), s. f. (furtișag); pungășoaică, s. f. (hoață); pungășesc, adj. (hoțesc); pungășește, adv. (ca pungașii); pungui, vb. (a (se) încreți; refl., a se strînge, a se micșora); pungăli vb. (Munt., a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, s. f. (lucru prost făcut).

PÚNGĂ ~gi f. 1) Săculeț (de piele, de pânză etc.), cu mai multe despărțituri, în care se țin banii. ◊ A fi gras la ~ a fi bogat. A-și umplea ~ga a se procopsi; a se căpătui. A-și dezlega (sau a-și desface) ~ga a fi darnic. A-și strânge ~ga a face mai puține cheltuieli. A face (sau a strânge) gura ~ a contracta (involuntar) gura la gustarea unui aliment acru. 2) Conținutul unui astfel de săculeț. 3) (în trecut) Unitate monetară egală cu 500 de galbeni sau de taleri. 4) Săculeț (de celofan sau de alt material) folosit pentru ambalare. 5) Umflătură a pielii (mai ales sub ochi). 6) Săculeț la piciorul albinei în care strânge polenul. [G.-D. pungii] /<ngr. púnghi

púnge, púng, vb. III (înv. și reg.) 1.. a împunge, a înțepa. 2. (în forma: pungi) a coase prost, de mântuială.

pungă f. 1. săculeț în care se pun bani; 2. bani, avere: recurg la punga ta; 3. od. sumă de 500 lei sau galbeni: un plocon de zece pungi POP.; 4. nume de plante: punga babei, tătăișă; punga popii, traista ciobanului (și o mâncare din pântece de porc umplut cu sânge). [Slav. PÕGVA: sensul 3 e o traducere după turc. KESÈ (v. chesea)].

púngă f., pl. ĭ (mgr. și mlat. punga, ngr. pungí, ven. ponga, d. got. puggs, de unde și vsl. pongva, pongvy, strugure). Săculeț de ținut banĭ ș. a. (Poate fi și mic p. a fi purtat mereŭ în buzunar [V. portofel] și maĭ mare p. a fi ținut în ladă). Odinioară, sumă de 500 de leĭ saŭ și de galbenĭ (după turc. kise, chisea. V. Șăin. V și bursă). Fig. Avere, banĭ: tîlharu cerea punga orĭ vĭața, a face apel la punga cuĭva. A face gura pungă, a țĭ-o pungi, a țĭ-o strînge, vorbind de fructele (și alte lucrurĭ) astringente. Punga babeĭ, V. tătăișă. Punga popiĭ, V. traista cĭobanuluĭ.

punga-boașelor s. v. SCROT.

punga-popii s. v. PUNGULIȚĂ. TRAISTA-CIOBANULUI.

punge vb. v. ÎMPUNGE. ÎNȚEPA.

PUNGĂ subst. 1. – (Dm; 17 B I 310); – Ion (Î Div); – Pisculețul (16 B II 235); Punga b. (16 B I 100, II 233); Pungești s. (Dm). 2. Pungoci act. (Nif).

a atinge la pungă expr. a determina pe cineva să facă o cheltuială importantă

a da de fundul pungii expr. a nu mai avea bani

a fi gros la pungă expr. a fi foarte bogat.

a scutura buzunarele / punga (cuiva) expr. a lua (cuiva), prin mijloace necinstite, toți banii; a stoarce (pe cineva) de bani.

a vorbi în pungă expr. (adol.) a vorbi de unul singur; a vorbi fără a fi ascultat de cei din jur.

a-i sufla vântul în pungă / prin buzunare expr. a rămâne fără bani.

pungă, pungi s. f. (intl.) buzunar.