PUIÚȚ, puiuți, s. m. (Popular) 1. Puișor (I 1). Iară mi-ai mâncat puiuții, mînca-te-ar viermii să te mănânce. MARIAN, O. II 43. S-a dus cucul de pe-aici, Ș-o lăsat puiuții mici. ȘEZ. III 154. 2. Puișor (I 2). Și m-am dus in sat la joc, Și-am iubit un busuioc... Și-l țineam ca pe-un puiuț Și-l iubeam ca pe-un drăguț. HODOȘ, P. P. 121.