Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru puiuț

PUIÚȚ, puiuți, s. m. (Fam.) Puișor1 (1, 3). – Pui1 + suf. -uț.
PUIÚȚ, puiuți, s. m. Puișor1 (1, 3). – Pui1 + suf. -uț.
PUIÚȚ, puiuți, s. m. (Popular) 1. Puișor (I 1). Iară mi-ai mâncat puiuții, mînca-te-ar viermii să te mănânce. MARIAN, O. II 43. S-a dus cucul de pe-aici, Ș-o lăsat puiuții mici. ȘEZ. III 154. 2. Puișor (I 2). Și m-am dus in sat la joc, Și-am iubit un busuioc... Și-l țineam ca pe-un puiuț Și-l iubeam ca pe-un drăguț. HODOȘ, P. P. 121.
puiúț (fam.) s. m., pl. puiúți
puiúț s. m., pl. puiúți
PUIÚȚ s. 1. v. puișor. 2. v. pernuță.
puiúț, puiúți, s.m. (pop.; reg.) 1. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) pui mic, puișor. 2. pui de găină. 3. boboc de floare. 4. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) copilaș, fiuleț. 5. (de obicei ca termen alintător de adresare) iubit, iubițel. 6. (la pl.) cusături decorative mărunte pe iile, cămășile și cojoacele țărănești; râuri. 7. nume dat unor obiecte de dimensiune reduse (puiuț de mămăligă, puiuț de pernă, puiuț de flacără etc.) 8. sertăraș. 9. petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, palhă, pălăcrinț. 10. bomboană mică, bombonea, bombonică.
PUIUȚ s. 1. puișor, (pop.) puiuleț. (~ de pasăre.) 2. perniță, pernuță, pui, puișor, (pop.) pernioară, pernișoară, (reg.) perinel, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiță. (Doarme pe un ~.)

Puiuț dex online | sinonim

Puiuț definitie

Intrare: puiuț
puiuț substantiv masculin