PUBLICÍSTIC, -Ă, publicistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea publicațiilor periodice dintr-o anumită epocă, considerate ca mijloc de informare a publicului; presă. ♦ Îndeletnicirea publicistului. 2. Adj. Care aparține publiciștilor sau publicisticii (1), privitor la publiciști sau la publicistică. – Publicist + suf. -ic. Cf. germ. publizistisch.

PUBLICÍSTIC, -Ă, publicistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea publicațiilor periodice dintr-o anumită epocă, considerate ca mijloc de informare a publicului; presă. ♦ Îndeletnicirea publicistului. 2. Adj. Care aparține publiciștilor sau publicisticii (1), privitor la publiciști sau la publicistică. – Publicist + suf. -ic. Cf. germ. publizistisch.

PUBLICÍSTIC, -Ă, publicistice, adj. De publicistică sau de publicist. După stilul artistic, cel mai apropiat de cel familiar este stilul oratoric.. iar apoi stilul publicistic. IORDAN, L. R. 130. La vîrsta cînd unii își dau doctoratul, el să aibă îndărătul lui o activitate publicistică remarcabilă. CĂLINESCU, E. O. I 266.

publicístic (pu-bli-) adj. m., pl. publicístici; f. publicístică, pl. publicístice

publicístic adj. m. (sil. -bli-), pl. publicístici; f. sg. publicístică, pl. publicístice

PUBLICÍSTIC adj. v. ziaristic.

PUBLICÍSTIC, -Ă adj. De publicistică sau de publicist. [Cf. germ. publizistisch].

PUBLICÍSTIC, -Ă I. adj. de publicist(ică). II. s. f. 1. totalitatea publicațiilor dintr-un anumit interval de timp. 2. activitatea, profesiunea de publicist. (< germ. publizistisch, /II/ Publizistik)

PUBLICÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de publicistică; propriu publicisticii; jurnalistic; ziaristic; gazetăresc. /<germ. publizistisch

PUBLICISTIC adj. gazetăresc, jurnalistic, ziaristic. (Stil ~; activitate ~; articol ~.)

PUBLICÍSTIC, -Ă adj. (cf. germ. publizistisch): în sintagmele stil publicistic și text publicistic (v.).