Dicționare ale limbii române

2 intrări

27 definiții pentru publicare

PUBLICÁ, públic, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din lat. publicare.
PUBLICÁRE s. f. Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire, apariție. ♦ (Înv.; concr.) Publicație. – V. publica.
PUBLICÁ, públic, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din lat. publicare.
PUBLICÁRE s. f. Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire, apariție. ♦ (Înv.; concr.) Publicație. – V. publica.
PUBLICÁ, publíc, vb. I. Tranz. (Cu privire la opere, articole, informații etc.) A face să apară, a da la iveală, a tipări. O revistă de avantgardă îi publicase o novelă. C. PETRESCU, C. V. 145. Publicam în vremea ceea poezii. I. BOTEZ, ȘC. 59. Cațavencu poate muri astăzi, mîine gazeta lui tot o să publice scrisoarea noastră. CARAGIALE, O. I 130. ◊ Refl. pas. Din contribuțiunile membrilor ei s-au publicat multe opere literare. GHICA, S. A. 149. – Prez. ind. și: (învechit) publicez (PANN, N. H. 20).
PUBLICÁRE, publicări, s. f. Acțiunea de a publica; tipărire. Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334.
publicá (a ~) (pu-bli-) vb., ind. prez. 3 públică
publicáre (pu-bli-) s. f., g.-d. art. publicắrii
publicá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. públic, 3 sg. și pl. públică
publicáre s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. publicării; pl. publicări
FEMEIE PÚBLICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
MINISTER PÚBLIC s. v. acuzator, procuror.
PUBLICÁ vb. 1. a edita, a imprima, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. v. apărea.
PUBLICÁ vb. v. anunța, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, încunoștința, înștiința, ponegri, vesti.
PUBLICÁRE s. 1. editare, imprimare, imprimat, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 2. v. tipărire. 3. v. apariție.
PUBLICÁRE s. v. anunțare, imprimat, încunoștințare, înștiințare, organ, periodic, publicație, tipăritură, vestire.
PUBLICÁ vb. I. tr. A tipări (o carte, un articol etc.). a face să apară; a difuza. [P.i. públic. / < lat. publicare, cf. it. pubblicare].
PUBLICÁRE s.f. Acțiunea de a publica și rezultatul ei; tipărire. [< publica].
PUBLICÁ vb. tr. a tipări, a face să apară (o carte, un articol etc.). ◊ a edita. (< lat. publicare)
A PUBLICÁ públic tranz. 1) (cărți, articole, știri, hotărâri etc.) A face să apară pe calea tiparului; a tipări; a edita. 2) (știri, noutăți etc.) A face cunoscut unui cerc larg de persoane (pe calea tiparului); a anunța în mod public; a răspândi; a divulga. /<lat. publicare
publicà v. 1. a face public și notoriu; 2. a spune în public, a divulga; 3. a tipări și pune în vânzare: a publica o carte, un ziar.
2) *públic, a v. tr. (lat. público, -áre). Fac cunoscut în public: ofițeru stăriĭ civile publică actele de căsătorie. Fac cunoscut pin ziar, pun în ziar: ziaru publică o știre noŭă. Tipăresc p. a răspîndi în public, daŭ la lumină, scot: a publica o carte. – Pe la 1800 publicarisésc (cu sufix ngr.) și -césc (rus. -publikovátĭ).
*publicațiúne f. (lat. publicátio, -ónis). Acțiunea de a publica (maĭ des: publicare): publicațiunea uneĭ cărțĭ, uneĭ informațiunĭ. Anunțare de strigare în public: publicațiunile ofițeruluĭ stăriĭ civile. Lucru publicat (carte, revistă, ziar): o publicațiune ilustrată. – Și -áție (rus. publikáciĭa).
PUBLICA vb. 1. a edita, a imprima, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.) 2. a apărea, a ieși, a se tipări.
publica vb. v. ANUNȚA. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. ÎNCUNOȘTINȚA. ÎNȘTIINȚA. PONEGRI. VESTI.
publicare s. v. ANUNȚARE. IMPRIMAT. ÎNCUNOȘTINȚARE. ÎNȘTIINȚARE. PERIODIC. PUBLICAȚIE. TIPĂRITURĂ. VESTIRE.
PUBLICARE s. 1. editare, imprimare, imprimat, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 2. imprimare, tipar, tipărire. (Bun pentru ~.) 3. apariție, tipărire. (După ~ romanului.)

Publicare dex online | sinonim

Publicare definitie

Intrare: publica
publica verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -bli-
Intrare: publicare
publicare substantiv feminin
  • silabisire: -bli-