PUBÉLĂ, pubele, s. f. Recipient portabil pentru gunoiul menajer. – Din fr. poubelle.

PUBÉLĂ, pubele, s. f. Recipient portabil pentru gunoiul menajer. – Din fr. poubelle.

*pubélă s. f., g.-d. art. pubélei; pl. pubéle

pubélă s. f., pl. pubéle

PUBÉLĂ s.f. Recipient în care se depun resturile menajere; ladă de gunoi portabilă. [< fr. poubelle].

PUBÉLĂ s. f. recipient portabil pentru resturile menajere. (< fr. poubelle)

PUBÉLĂ ~e f. Recipient portativ pentru gunoiul menajer. /<fr. poubelle

pubélă s. f. Recipient portabil pentru gunoi ◊ „Am relevat și inițiativa I.S.B.-ului să instaleze în locuri anumite din preajma blocurilor – containere și pubele speciale, în care populația să poată depozita hârtia din gospodăriile proprii.” I.B. 9 V 74 p. 3. ◊ „[S-a făcut] economie la resturi menajere, cruțând astfel pubelele și tomberoanele.” Ap. 78/93 p. 11; v. și salubrizare (din fr. poubelle, de la numele prefectului de Seine, E. Poubelle, care a impus aceste recipiente; FS 267, 270; DN3)