psaltire definitie

2 intrări

16 definiții pentru psaltire

PSALTÍRE, psaltiri, s. f. Carte bisericească de ritual care cuprinde cei 151 de psalmi atribuiți regelui David și care face parte din Vechiul Testament. [Var.: saltíre s. f.] – Din sl. psaltyrĩ.
SALTÍRE s. f. v. psaltire.
PSALTÍRE, psaltiri, s. f. Carte bisericească de ritual care cuprinde cei 151 de psalmi atribuiți regelui David și care face parte din Vechiul Testament. [Var.: saltíre s. f.] – Din sl. psaltyrĩ.
SALTÍRE s. f. v. psaltire.
PSALTÍRE, psaltiri, s. f. Carte care cuprinde cei o sută cincizeci și unu de psalmi, atribuiți regelui David (și care a servit la noi multă vreme drept manual școlar în învățămîntul elementar și în școlile de catiheți, seminarii etc.). Se pomenea că-și scapă capul în psaltire, și de-acolo, strein de toate, zvonea către altar... versurile unui cînticel lumesc. GALAN, Z. R. 250. Ești acum la ceaslov și mîne-poimîne ai să treci la psaltire, care este cheia tuturor învățăturilor. CREANGĂ, A. 7. ◊ Fig. Sta sfîntul soare cu zîmbire Pe prispă-afară și citea Cu glas înalt dintr-o psaltire. COȘBUC, P. II 232. – Variantă: (popular) saltíre (TEODORESCU, P. P. 314) s. f.
psaltíre s. f., g.-d. art. psaltírii; pl. psaltíri
psaltíre s. f., g.-d. art. psaltírii; pl. psaltíri
PSALTÍRE s. v. psalterion.
PSALTÍRE ~i f. Carte de psalmi. /<sl. psaltiri
psaltire f. colecțiunea psalmilor. [Gr. mod.].
psaltíre f. (ngr. psaltiri, vgr. psaltérion: vsl. psaltyrĭ și psaltyria, rus. -irĭ și ýrĭ). Colecțiunea psalmilor. Ps. S. Psalteriŭ. – Vechĭ și psă- și psáltir. Pop. saltire. Cp. cu mînăstire.
saltíre V. psaltire.
psaltire s. v. PSALTERION.
PSALTÍRE (< sl.) s. f. Carte din „Vechiul Testament”, care cuprinde o culegere de 151 de psalmi, atribuiți regelui David, și care a servit multă vreme în Țările Românești drept manual școlar pentru catiheți sau în seminariile teologice.
PSALTIREA SCHEIANĂ, una dintre primele traduceri în românește ale psalmilor biblici, alături de Psaltirea Voronețeană și Psaltirea Hurmuzaki, copiată, ca și acestea, în prima jumătate a sec. 16, în N Transilvaniei.
Psaltíre, carte bisericească folosită în cultul divin public sau particular la evrei, la ortodocși și la celelalte confesiuni creștine. Este împărțită în 20 de catisme pentru uzul liturgic și cuprinde cei 151 de psalmi atribuiți regelui David. În trecut a fost folosită la români ca manual școlar în învățământul elementar, în școlile de cateheți, în seminarii etc.; (înv.) psalterion. În 1984, o echipă de arheologi egipteni au descoperit într-un cimitir al creștinilor copți din localitatea Al-Mudil de lângă piramidele de la Giseh cel mai vechi exemplar al Psaltirii, care reprezintă și cea mai veche carte legată din lume. Datează din sec. 4 d. Hr. și are 490 p., scrise de mână pe un pergament cu cerneală pe bază de fier, într-un dialect copt. Mormântul a fost al unei fetițe de 12 ani, sub capul căreia părinții au pus-o în loc de pernă. După o muncă de restaurare de opt ani, Psaltirea, în coperte subțiri din lemn, a fost expusă publicului la 13 septembrie 1992 în Muzeul copților din Cairo.

psaltire dex

Intrare: psaltire
psaltire substantiv feminin
saltire
Intrare: psăltire
psăltire