Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru prăbușeală

PRĂBUȘEÁLĂ, prăbușeli, s. f. Prăbușire. – Prăbuși + suf. -eală.
PRĂBUȘEÁLĂ, prăbușeli, s. f. Prăbușire. – Prăbuși + suf. -eală.
PRĂBUȘEÁLĂ, prăbușeli, s. f. Prăbușire, cădere, surpare.
prăbușeálă s. f., g.-d. art. prăbușélii; pl. prăbușéli
prăbușeálă s. f., g.-d. art. prăbușélii; pl. prăbușéli
PRĂBUȘEÁLĂ s. v. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat.
prăbușea s. v. CĂDERE. DĂRĂPĂNARE. DĂRÎMARE. DĂRÎMAT. NĂRUIRE. NĂRUIT. PRĂBUȘIRE. PRĂVĂLIRE. RISIPIRE. SURPARE. SURPAT.

Prăbușeală dex online | sinonim

Prăbușeală definitie

Intrare: prăbușeală
prăbușeală substantiv feminin