PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț.

PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (Pop.) Prânzișor. – Prânz + suf. -uleț.

PRÎNZULÉȚ, prinzulețe, s. n. (Popular) Prînzișor. De la femeia prînzulețul cîștigînd Și la tovarășul care îl adăsta ajungînd... zice. PANN, P. V. I 24.

prânzuléț (pop.) s. n., pl. prânzuléțe

prânzuléț s. n., pl. prânzuléțe

PRÂNZULÉȚ s. v. prânzișor.

prânzuléț, prânzuléțe, s.n. 1. (înv. și reg.) prânz modest, dejun superficial; prânzuc, prânzișor, prânzuț. 2. (reg.) pomană.

prînzuleț s. v. PRÎNZIȘOR.