PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui.

PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui.

PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi (un loc) cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund. Spunea vâtavu de la Pepeleni c-au să prunduiască cu el șoselele cele nouă. ALECSANDRI, T. I 24.

prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă

prunduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prunduiáscă

PRUNDUÍ vb. (reg.) a prundi, a prunduli. (A ~ un drum.)

A PRUNDUÍ ~iésc tranz. (terenuri, drumuri, curți etc.) A acoperi cu prund. /prund + suf. ~ui

prund(u)ì v. a pune pietriș: să prunduiască șoselele cele noui AL. drumul tău ți l’aș prundi POP.

prunduĭésc v. tr. (d. prund). Acoper cu prund: grădinițe cu drumurĭ prunduite (Vlah. Rom. Pit. 161).

PRUNDUI vb. (reg.) a prundi, a prunduli. (A ~ un drum.)