Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru pruină

PRUÍNĂ s. f. Strat fin cu aspect ceros care acoperă ca o brumă suprafața unor fructe. – Din fr. pruine.
PRUÍNĂ s. f. Strat fin cu aspect ceros care acoperă ca o brumă suprafața unor fructe. – Din fr. pruine.
pruínă s. f., g.-d. art. pruínei
pruínă s. f., g.-d. art. pruínei
PRUÍNĂ s. (BOT.) brumă, (Mold.) promoroacă. (~ care acoperă unele fructe.)
PRUÍNĂ s.f. (Biol.) Materie ceroasă, incoloră sau violacee, care acoperă pielița fructelor, a ciupercilor etc. ca o brumă. [< fr. pruine].
PRUÍNĂ s. f. materie ceroasă, ca un praf, care acoperă unele frunze sau fructe, elitrele unor coleoptere etc. (< fr. pruine)
PRUÍNĂ f. Pieliță fină ceroasă care acoperă unele fructe. /<fr. pruin
PRUI s. (BOT.) brumă, (Mold.) promoroacă. (~ care acoperă unele fructe.)

Pruină dex online | sinonim

Pruină definitie

Intrare: pruină
pruină substantiv feminin