PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch.

PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -ce, adj. Protoplasmic. – Din germ. protoplasmatisch.

PROTOPLASMÁTIC, -Ă, protoplasmatici, -e, adj. Care se referă la protoplasma; compus din protoplasma, de protoplasma. Pseudopodele sînt prelungiri protoplasmatice. ▭ În epiteliu, legătura între celule este făcută de mici punți protoplasmatice. ANATOMIA, 25.

PROTOPLÁSMIC, -Ă, protoplasmici, -e, adj. Protoplasmatic. Această porțiune protoplasmică... s-a strîns, manifestările vieții s-au oprit. ANATOMIA 15.

protoplasmátic (-to-plas-) adj. m., pl. protoplasmátici; f. protoplasmátică, pl. protoplasmátice

protoplasmátic adj. m. (sil. -plas-) plasmatic

PROTOPLASMÁTIC adj. (BIOL.) (rar) protoplasmic. (Substanță ~.)

PROTOPLASMÁTIC, -Ă adj. Referitor la protoplasmă; protoplasmic. [Cf. fr. protoplasmique].

PROTOPLASMÁTIC, -Ă adj. compus din protoplasmă; protoplasmic. (după fr. protoplasmique)

PROTOPLASMÁTIC ~că (~ci, ~ce) v. PROTOPLASMIC. /<germ. protoplazmatisch

PROTOPLASMATIC adj. (BIOL.) (rar) protoplasmic. (Substanță ~.)