PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protobromure.

PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protobromure.

protobromúră s. f., pl. protobromúri

PROTOBROMÚRĂ s.f. Sare care rezultă din combinația unui corp simplu cu bromul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de brom. [< fr. protobromure].

PROTOBROMÚRĂ s. f. sare din combinația unui corp simplu cu cea mai mică cantitate de brom. (< fr. protobromure)

*protobromúră f., pl. ĭ (proto- și bromură). Chim. Combinațiune de corp simplu cu cea maĭ mică cantitate posibilă de brom.