1) *prognóstic, -ă adj. (vgr. prognostikós, d. prógnosis, cunoaștere din ainte. V. gnostic, dia-gnostic). Care anunță o boală: semne prognostice ale uneĭ boale. S. n., pl. e și urĭ (fr. pronostique). Semn prevestitor: sosirea luĭ era un răŭ prognostic. Părere exprimată pin care cauțĭ să ghiceștĭ la jocurĭ, la alergărĭ de caĭ ș. a.: prognosticu era că va cîștiga. – Fals pronostíc.