PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi.

PROHODÍT1, prohodituri, s. n. (Pop.) Prohodire, prohod. – V. prohodi.

PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.

PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi.

PROHODÍT1, prohodituri, s. n. Prohodire, prohod. – V. prohodi.

PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.

PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. I. A oficia slujba prohodului. Mult n-avem și ne prohodește și pe noi popa Petrea. SADOVEANU, P. III. 203. Iar cînd pe la prînz era, Pe Vălean mi-l prohodea. SEVASTOS, C. 298. Băieții s-au strîns ciotcă împrejurul meu; și m-au mmormîntat în năsip, și m-au prohodit cum știau ei, și de-abia mi-am venit în simțire peste vrun ceas. CREANGĂ, A. 61. ◊ Intranz. Convoiul s-apropie de groapă... Preoții prohodesc, făcliile ard liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. 342. (Fig.) Te uită, frunza pică irosită Și vîntul geme prohodind departe. IOSIF, R. 46. 2. A duce (un mort) la groapă; a îngropa. Noi ducem moarte la cei vii Și-i prohodim cîntînd voios. ALECSANDRI, T. II 39.

PROHODÍT s. n. Prohodire. Cine-o face ce-am făcut N-aibă locșor în pămînt, Nici popă la prohodit, Nici țărînă pe mormînt. PĂSCULESCU, E. P. 203.

prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă

prohodít (pop.) s. n., pl. prohodíturi

prohodí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prohodeáscă

prohodít s. n., pl. prohodíturi

PROHODÍT s. v. prohodire.

A PROHODÍ ~ésc tranz. 1) A supune ritualurilor prohodului. 2) A duce la groapă, oficiind slujba prohodului. /<sl. provoditi

prohodì v. a cânta prohodul: ca pe un mort în vieață voioși te prohodim AL.

prohodésc v. tr. (vsl. provoditi, a trece dincolo, a acompania, d. voditi, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. -itĭ. V. izvodesc, do-, ne- și po-vedesc). Acompaniez la mormînt cu cîntece, maĭ ales oprind dricu din loc în loc și cîntînd maĭ solemn. – Vechĭ prov- și prof-.

PROHODIT s. (BIS.) prohod, prohodire. (~ mortului, înainte de îngropare.)

prohodí, prohodesc, vb. tranz. – (bis.) A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a îngropa; a comânda: „Nici surori să mă jeliá, / Nici frați să mă prohodiá” (Bârlea, 1924, I: 106); „De trăié, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi” (Papahagi, 1925: 174). – Din sl. prohoditi „a muri” (Scriban, DEX, MDA).

prohodit, -ă, prohodiți, -te, adj. – Dus cu alai la groapă: „Cine mere prohodit / Nu-i nădejde de zinit” (Calendar, 1980: 114). – Din prohodi (DEX).

prohodí, prohodesc, vb. tranz. – A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a îngropa; a comânda: „Nici surori să mă jeliá, / Nici frați să mă prohodiá” (Bârlea 1924 I: 106); „De trăié, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi” (Papahagi 1925: 174). – Din sl. prohoditi „a muri”.

prohodit, -ă, adj. – Dus cu alai la groapă: „Cine mere prohodit / Nu-i nădejde de zinit” (Calendar 1980: 114). – Din prohod (< sl. prohodŭ „moarte”).

prohodí, prohodesc vb. IV Tranz. A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. ♦ (Rar) A plânge, a boci, a jeli. – Din sl. provoditi.