PRIVEGHETÓR, -OÁRE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetór, -oáre, privighitór, -oáre s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor.

PRIVIGHETOÁRE, privighetori, s. f. Gen de păsări călătoare insectivore, de culoare brună-roșcată, care cântă foarte frumos (Luscinia); pasăre care aparține acestui gen; filomelă. [Var.: (reg.) privighitoáre s. f.] – Priveghea + suf. -toare.

PRIVIGHETÓR2, privighetori, s. m. Bărbătușul privighetorii. – Din privighetoare (derivat regresiv).

PRIVIGHETÓR1, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare.

PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVEGHETÓR, -OÁRE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetór, -oáre, privighitór, -oáre s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor.

PRIVIGHETOÁRE, privighetori, s. f. Gen de păsări călătoare insectivore, de culoare brună-roșcată, care cântă foarte frumos (Luscinia); pasăre care aparține acestui gen; filomelă. [Var.: (reg.) privighitoáre s. f.] – Priveghea + suf. -toare.

PRIVIGHETÓR2, privighetori, s. m. Bărbătușul privighetorii. – Din privighetoare (derivat regresiv).

PRIVIGHETÓR1, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare.

PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVEGHETÓR, -OÁRE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Și în forma privighitor) 1. Supraveghetor. Cînd se năpustea ploaia, întorcea calul și o zbughea la conac, iar priveghetorii aveau droșca pe cîmp și se urcau în ea și-o luau la sănătoasa. PAS, L. I 262. Punînd așa priveghetor, care nu s-a putut lua după măria-ta, nici eu n-am vrut să știu mai mult. SADOVEANU, Z. C. 180. 2. (Mold., învechit) Subprefect. Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgul Neamțului putea să tăinuiască, la nevoie, o domniță. CREANGĂ, A. 74. – Variante: privighetór, -oáre, privighitór, -oare s. m. și f.

PRIVIGHETOÁRE, privighetori, s. f. Pasăre călătoare, de talie mică, de culoare brună-roșcată, care cîntă foarte frumos (Luscinia megarhynchos megarhynchos); filomelă. Privighetoarea, cîntăreața nopților ș-a iubirii, tăcuse. SADOVEANU, O. VI 335. În nopțile cu lună asculți, privighetoarea, te incintă; ajungi să crezi că pentru tine își varsă în gîlgîiri ploaia de mărgăritare. GÎRLEANU, L. 12. ♦ Fig. Aud glasul cucoanei Caliopi... Ea-il privighetoarea mea. ALECSANDRI, T. I 349. – Variantă: privighitoáre (GOGA, P. 125, ALECSANDRI, P. I 4) s. f.

PRIVIGHETÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor.

PRIVIGHITOÁRE s. f. v. privighetoare.

PRIVIGHITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor.

priveghetoáre (persoană) (pop.) s. f., g.-d. art. priveghetoárei; pl. priveghetoáre

priveghetór (pop.) s. m., pl. priveghetóri

privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri

priveghetoáre (persoană) s. f., g.-d. art. priveghetoárei; pl. priveghetoáre

priveghetór s. m., pl. priveghetóri

privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri

PRIVEGHETÓR adj. v. atent, circumspect, grijuliu, precaut, prevăzător, prudent, vigilent.

PRIVEGHETÓR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer, subprefect, supraveghetor.

PRIVIGHETOÁRE s. (ORNIT.) 1. (Luscinia) (rar) filomelă, (prin Transilv.) presură. 2. privighetoare-de-stuf (Acrocephalus) = lăcar.

PRIVIGHETÓR s. (ORNIT.) (reg.) privighetoroi. (Bărbătușul privighetoarei se numește și ~.)

PRIVEGHETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. pop. Persoană care priveghează. /a priveghea + suf. ~tor

PRIVIGHETOÁRE ~óri f. Pasăre migratoare de talie mică, cu penaj brun-cafeniu, care cântă foarte plăcut; filomelă. /a priveghea + suf. ~toare

priveghetoare f. 1. păsărică cu penișul cenușiu și cu cântecul foarte plăcut (Luscinia philomela); 2. făclie ce se pune în mâna mortului pe piept. [Numele păsării e de origină tradițională: ea priveghează, după legendă, mai toată noaptea].

priveghetor m. 1. cel ce priveghează; 2. od. în Moldova subprefect: nu vă temeți, că doar nu-s priveghetor AL.

priveghetór și (ob.) -ighitor, -oáre s., pl. orĭ, oare. Persoană care priveghează, supraveghetor. Vechĭ. Suprefect. S. f., pl. orĭ. O păsărică cenușie (luscinia philoméla) care cîntă și noaptea. Lumînare care arde la capu unuĭ mort (V. veghetoare). – Vechĭ pre-.

privighetór și -itór, -oáre, V. priveghetor.

priveghetor adj. v. ATENT. CIRCUMSPECT. GRIJULIU. PRECAUT. PREVĂZĂTOR. PRUDENT. VIGILENT.

priveghetor s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER. SUBPREFECT. SUPRAVEGHETOR.

PRIVIGHETOARE s. (ORNIT.) 1. (Luscinia) (rar) filomelă, (prin Transilv.) presură. 2. privighetoare-de-stuf (Acrocephalus) = lăcar.

*PRIVIGHETOR s. (ORNIT.) (reg.) privighetoroi. (Bărbătușul privighetoarei se numește ~.)

privighetoare, privighetori s. f. (intl.) informator deconspirat.