PRISPULÍȚĂ, prispulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui prispă (1); prispișoară, prispușoară. – Prispă + suf. -uliță.

PRISPULÍȚĂ, prispulițe, s. f. Diminutiv al lui prispă (1); prispișoară, prispușoară. – Prispă + suf. -uliță.

PRISPULÍȚĂ, prispulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui prispă (1). Nici. eu nu cerșeam, jupîne, pe cît aveam vilișoare, Ș-un pămînt cît trage plugul, ș-o prispuliță la soare. HASDEU, R. V. 10.

prispulíță (pop.) s. f., g.-d. art. prispulíței; pl. prispulíțe

prispulíță s. f., g.-d. art. prispulíței; pl. prispulíțe

PRISPULÍȚĂ s. v. prispușoară.

PRISPULIȚĂ s. prispușoară, (rar) prispișoară. (O casă cu ~.)