15 definiții pentru prietinos
PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase,
adj. (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [
Pr.: pri-e-. –
Var.: (
reg.)
prietinós, -oásă adj.] –
Prieten +
suf. -os.
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase,
adj. (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [
Pr.: pri-e-. –
Var.: (
reg.)
prietinós, -oásă adj.] –
Prieten +
suf. -os.
PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase,
adj. Amabil, binevoitor. Mi-a spus vorbe prietenoase, mi-a făcut loc alături să mă încălzesc. C. PETRESCU, C. V. 151. Mă privește cu ochii prietenoși. SAHIA, N. 26. Se silea să zîmbească și să pară prietenos și binevoitor. REBREANU, R. II 84. ◊ (Adverbial) Am trecut din nou, am salutat-o foarte prietenos. CAMIL, U. N. 136. El m-a oprit în cale Pe lunci și m-a-ntrebat Pe unde-i bietul tata? Și-i vesel, sănătos? Și m-a-ntrebat de tine Așa de prietenos. COȘBUC, P. I 267. – Variantă: (regional)
prietinós, -oásă (SADOVEANU, O. I 45)
adj. PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos. prietenós (pri-e-)
adj. m.,
pl. prietenóși;
f. prietenoásă,
pl. prietenoáse
prietenós adj. m. (sil. pri-e-), pl. prietenóși; f. sg. prietenoásă, pl. prietenoáse PRIETENÓS adj., adv. 1. adj. v. prietenesc. 2. adj. v. binevoitor. 3. adv. v. prietenește. 4. adj. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenesc. (Nota ~oasă a conversației.) 5. adv. v. binevoitor. 6. adj. v. sociabil. 7. adj. v. agreabil. Prietenos ≠ dușmănos, neprietenos, ostil PRIETENÓS1 adv. Cu prietenie. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~os PRIETENÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește prietenie. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~os prietenós, -oásă adj. (d. prieten). Afabil, binevoitor. Adv. Cu afabilitate.
PRIETENOS adj., adv. 1. adj. amical, prietenesc, tovărășesc. (Atitudine ~.) 2. adj. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 3. adv. amical, bine, prietenește. (M-a primii ~.) 4. adj. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenesc. (Nota ~ a conversației.) 5. adv. binevoitor, cordial, prietenește. (I-a vorbit ~.) 6. adj. comunicativ, expansiv, sociabil, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soțios, (fig.) deschis. (O fire ~.). 7. adj. agreabil, atrăgător, plăcut. (O încăpere ~.) Prietinos dex online | sinonim
Prietinos definitie