príce s. f. –
1. Cauză, ocazie, pretext. –
2. Litigiu, proces. –
3. Ceartă, gîlceavă. –
4. Opoziție, contradicție.
Sl. pritĭča „cauză” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 290),
cf. slov. pritčati se „a se certa”,
cr. priča „obstacol”. Rezultatul
rom. arată o reducere normală,
cf. *potci › poci, și pritce,
s. f. (parabolă),
înv., din același cuvînt
sl. Tiktin combate această
der., din considerente care par insuficiente. –
Der. prici,
vb. refl. (a se certa, a se bate); pricelnic,
adj. (
înv., certăreț); pricitor,
adj. (arțăgos, scandalagiu); pricină,
s. f. (cauză, motiv; pretext, ocazie; ceartă, gîlceavă, litigiu), din
sl. (
bg.,
sb.,
slov.,
rus.) pričina; pricinui (
var. pricini),
vb. (a cauza, a da prilejul; a pretexta, a se disculpa;
refl., a se certa); pricinaș,
s. m. (certăreț; parte dintr-un litigiu; acuzat); pricinuitor,
adj. (care pricinuiește); pricinuitoare,
s. f. (
înv., acuzativ); împricina,
vb. (a inculpa); împricinat,
s. m. (acuzat).