PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso.

PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut. 3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [Pr.: -ți-os] – Din fr. prétentieux, it. pretenzioso.

PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții (prea) multe sau (prea) mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent. Cel mai pretențios cititor e copilul. El te ascultă dacă îi place și greu îl poți convinge să te asculte dacă nu-i place. L. ROM. 1953, nr. 2, 63. Profesorul, foarte serios și foarte pretențios, obicinuia să lase pe catedră pe studentul care expunea lucrarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 74. 2. (Despre realizări sau manifestări ale oamenilor) Făcut cu scopul de a da impresia de ceva deosebit, ales, rar, în realitate lipsit de valoare, de gust, de simț estetic; umflat, afectat. Sînt sigur că n-ai uitat nici veșnica dumitale tachinare, cu care mă întrerupeai de cîte ori spuneam cu emfază pretențioasă că nu-mi aparțin. C. PETRESCU, C. V. 22. O limbă... extravagantă, greoaie sau pretențioasă. ODOBESCU, S. II 368. Cum îți pare inscripția această Pretențioasă? Ce zici de franțuzeasca din ea? NEGRUZZI, S. I 314. – Pronunțat: -ți-os.

pretențiós (-ți-os) adj. m., pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioáse

pretențiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. pretențióși; f. sg. pretențioásă, pl. pretențioáse

PRETENȚIÓS adj. 1. v. exigent. 2. v. dificil. 3. v. mofturos. 4. dificil. (O plantă ~oasă.) 5. v. ambițios. 6. v. afectat. 7. v. sentențios.

Pretențios ≠ nepretențios

PRETENȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Plin de pretenții; exigent. 2. Afectat, încrezut. [Pron. -ți-os. / cf. fr. prétentieux, it. pretentioso].

PRETENȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. plin de pretenții; exigent. 2. afectat, înfumurat, încrezut. (< fr. prétentieux, it. pretenzioso)

PRETENȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are (multe) pretenții; cu (multe) pretenții. Individ ~. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește pretenții. Ton ~. 3) Care are o părere exagerată despre sine; cu superioritate nejustificată. 4) Care, datorită situației sale, pretinde condiții speciale. [Sil. -ți-os] /<fr. prétentieux, it. pretenzioso

pretențios a. plin de pretențiune.

*pretențiós, -oásă adj. (fr. prétentieux. V. con-tențios). Plin de pretențiune: om, stil pretențios. Mofturos, cu multe gusturĭ: un parvenit pretențios. Adv. Cu pretențiunĭ: a scrie pretențios.

PRETENȚIOS adj. 1. exigent, riguros, sever, (rar) pretensiv. (Un profesor ~.) 2. dificil, greu. (Un text ~.) 3. boieros, capricios, fandosit, mofturos, năzuros, sclifosit, (pop.) izmenit, (reg.) năsfiros, năturos. (E cam ~ dumnealui!) 4. dificil. (O plantă ~.) 5. ambițios, (rar) veleitar. (Om ~.) 6. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.) 7. sentențios, (fig.) prețios. (Ce e tonul ăsta ~?)

A FI EXAGERAT DE PRETENȚIOS a face grații / mofturi / mutre / nazuri / talente.