PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși.

PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși.

PRECOVÎRȘÍ, precovîrșesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A precumpăni, a compensa. Ei, Ivane, Ivanel Numai răbdarea și bunătatea lui dumnezeu cea fără de margini poate să precovîrșească fărădelegile și îndărătnicia ta. CREANGĂ, P. 324.

precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă

precovârșí vb. → covârși